Tăierea ghearelor: O necesitate de îngrijire
Tăierea ghearelor unei pisici este un subiect cu care, mai devreme sau mai târziu, orice posesor de pisică trebuie să se familiarizeze. Cu cât începi mai repede să-ți obișnuiești pisica cu atingerea și manipularea lăbuțelor, cu atât procesul va fi mai ușor pe termen lung. Prin inspecții regulate ale lăbuțelor, poți observa și schimba la timp orice semne îngrijorătoare. Esența tăierii reușite este să păstrezi calmul și să folosești instrumente de calitate.
Structura anatomică a ghearei de pisică
O pisică tipică are 18 gheare (câte 5 la membrele din față și 4 la cele din spate).
Ghearele pisicilor sunt alcătuite din două straturi distincte. Stratul exterior, dur, compus din solzi de keratină aranjați perpendicular pe direcția de creștere, se numește unguis. Stratul interior, mai moale și friabil, se numește subunguis. Ghearele pisicii cresc formând o curbă. Părțile laterale ale ghearei se uzează, de regulă, mai rapid decât centrul mai gros.
Elementul vital: În mijlocul ghearei se află pulpa (sau „quick”), o zonă vascularizată și puternic inervată care conține vase de sânge și terminații nervoase.
Ghearele negre la o pisică sunt normale și sunt legate de pigmentarea naturală a animalului. Ghearele pisicii sunt retractile, extinzându-se și retrăgându-se când este necesar, datorită structurii și aranjamentului special al oaselor. Este important de reținut că ghearele cresc pe tot parcursul vieții. Frecvența medie la care ghearele necesită tăiere este de aproximativ o dată la 4 săptămâni, deși depinde de fiecare individ. Ghearele de la membrele posterioare cresc, de obicei, mai lent.
Probleme frecvente ale ghearelor
Orice modificări în zona ghearelor sau lăbuțelor, cum ar fi umflături, roșeață, durere, cojiri, un aspect schimbat sau distorsionat, sunt un semnal clar că trebuie să vizitezi un medic veterinar.
Cea mai frecventă problemă observată de proprietari este despicarea sau exfolierea ghearelor (delaminarea). Deși adesea asociată cu leziuni mecanice (ruptură sau agățare), exfolierea excesivă sau sfărâmarea ghearelor pot indica și probleme de sănătate mai serioase, precum deficiențe nutriționale, tulburări hormonale sau boli autoimune. În astfel de cazuri, pe lângă testele standard, se poate recomanda verificarea nivelurilor de cupru și zinc.
Infecțiile fungice: Ghearele murdare pot avea o cauză fungică. Secrețiile maronii de pe gheare miros adesea neplăcut și pot provoca mâncărimi intense animalului.
Ghearele încarnate: Ghearele crescute excesiv și, implicit, încarnate în piele sunt extrem de dureroase și necesită intervenția urgentă a unui veterinar. De cele mai multe ori, este suficientă o tăiere corectă, dezinfectarea zonei și administrarea de analgezice.
Sindromul zgârieturii de pisică (Cat scratch disease)
Această afecțiune este cauzată de bacteria Bartonella henselae. Pisicile se infectează prin puricii de pisică. Oamenii pot contracta boala în urma unei zgârieturi sau mușcături de la o pisică infectată. Bacteria se găsește în fecalele puricilor, care ajung pe ghearele și dinții pisicilor.
La om, boala se manifestă inițial ca niște pustule la locul rănii, urmate de afectarea ganglionilor limfatici din jur și, uneori, de febră. Deși sindromul zgârieturii de pisică se vindecă de obicei de la sine, pot exista și cazuri severe.
Onychectomia (îndepărtarea ghearelor)
Ghearele au roluri esențiale în viața unei pisici:
- Defensiv: Pentru lupta cu prădători sau alte pisici.
- Vânătoare: Pentru prinderea și obținerea hranei.
- Motor: Asigură tracțiunea și permit cățăratul.
- Comunicare: Lasă semne (vizuale și olfactive) pentru alte pisici.
- Toaletare: Ajută la curățarea blănii.
Onychectomia, sau scoaterea ghearelor, este o procedură chirurgicală care implică amputarea ultimei secțiuni de os la care este atașată gheara (falanga distală). Aceasta înseamnă îndepărtarea unei părți a lăbuței, inclusiv ligamente și tendoane, și distrugerea nervilor senzoriali și motorii.
Statut legal: Această procedură, practicată mai ales în Statele Unite, este considerată mutilare și este ilegală în majoritatea țărilor europene (inclusiv România), conform legislației privind protecția animalelor. Onychectomia este asociată cu dureri serioase pe termen scurt și lung, iar animalele își pot pierde echilibrul și nu-și mai recapătă niciodată complet forma fizică și comportamentul natural. Confortul uman nu ar trebui să fie prioritizat în detrimentul sănătății și comportamentului natural al animalelor noastre de companie.
Tehnica de tăiere a ghearelor
Ghearele pisicii nu trebuie îndepărtate (amputate), dar ele pot și ar trebui scurtate periodic. Ghearele prea lungi pot fi periculoase pentru pisică (se pot agăța, rupe sau încarna) și pentru ceilalți membri ai familiei.
Frecvență: Tăierea se face la nevoie, de obicei o dată pe lună. Cel mai bine este să faci o inspecție săptămânală a lăbuțelor și să decizi dacă este necesară scurtarea. Tundem ghearele mai ales când acestea fac dificilă mișcarea sau se agață de materialele din casă (covor, pături, lenjerie de pat).
Procedura corectă:
- Pregătirea: Apasă ușor pe pernă (pernița) lăbuței pentru a extinde gheara complet.
- Identificarea: Uită-te cu atenție unde se termină pulpa inervată (zona roz, dacă gheara este deschisă la culoare).
- Tăierea: Taie doar vârful transparent sau alb, care este partea moartă. Este mai bine să tai mai puțin decât prea mult. O gheară tăiată prea scurt va sângera, va provoca durere și disconfort, ceea ce va crea frică și aversiune la animal pentru următoarele sesiuni de îngrijire.
Cum să tai ghearele unei pisici
Poziționarea: Există mai multe tehnici. Două dintre cele mai confortabile poziții sunt:
- Așezarea pisicii în poală.
- Înfășurarea pisicii într-o pătură (tehnica „burrito”), lăsând expusă doar câte o lăbuță pe rând.
Indiferent de metodă, baza este răbdarea, calmul și recompensarea imediată a animalului cu gustări și laude în timpul și după finalizarea îngrijirii.
Instrumente dedicate: Tăierea ghearelor trebuie efectuată numai cu instrumente dedicate pisicilor, nu cu foarfece obișnuite. Opțiunile includ:
- Cleștișoare (Trimmere) de gheare: Sunt cele mai comune.
- Ghilotine gheare: Instrument care taie cu o lamă circulară.
- Foarfece de gheare: Similare cu foarfecele, dar cu o formă specială a lamei.
Aceste instrumente diferă ca mărime, formă și tip de mâner. Pentru animalele cu gheare închise la culoare, cleștișoarele cu lumină LED pot fi utile, deoarece ajută la vizualizarea mai precisă a zonei unde se termină pulpa, prevenind rănirea. La rasele cu blană lungă, un aparat de ras pentru scurtarea părului din jurul labelor poate fi, de asemenea, util.
