La început, este ușor să treci cu vederea faptul că pisica ta a început să ia în greutate. Totuși, pentru o pisică ce cântărește în medie 4 kg, un kilogram în plus înseamnă o creștere a greutății de 25% – o povară semnificativă pentru articulații și organe. Dacă animalul tău este supraponderal, este esențial să acționezi imediat: verifică nevoile sale energetice, alege hrana dietetică potrivită, introdu hrănirea interactivă și crește-i activitatea fizică.
Supraponderalitate vs. obezitate – definiții
Este important să facem distincția între cele două stadii:
- Supraponderalitatea (sau excesul de greutate) este definită atunci când greutatea corporală a pisicii este cu 10-19% mai mare decât greutatea corporală optimă (ideală).
- Obezitatea este o afecțiune în care greutatea corporală normală a pisicii este depășită cu 20% sau mai mult, fiind caracterizată printr-o acumulare excesivă de grăsime corporală, suficientă pentru a afecta negativ sănătatea.
Cauzele și factorii de risc
Există două categorii principale de obezitate, în funcție de cauză:
1. Obezitatea primară (sau exogenă)
Aceasta este cea mai frecventă formă și apare atunci când animalului de companie i se oferă mai multe calorii în hrană decât are nevoie pentru a-și susține metabolismul și activitatea fizică. Cu cât cantitatea de energie consumată depășește energia arsă, cu atât depozitul de grăsime crește. Studiile arată că proprietarii de animale își suprahrănesc adesea pisicile, fără a le oferi doza potrivită de exercițiu.
2. Obezitatea secundară (sau endogenă)
Aceasta este cauzată de factori interni, cum ar fi utilizarea anumitor medicamente care pot provoca polifagie (apetit crescut) sau de afecțiuni medicale:
- Hiperactivitatea cortexului suprarenal (rară la pisici)
- Hipotiroidism (rară la pisici)
- Boli care limitează activitatea fizică (de exemplu, artrita sau alte probleme ortopedice)
- Boli cardiovasculare.
Factori de risc suplimentari
- Castrarea/Sterilizarea: Timp de câteva săptămâni sau luni după procedură, modificările nivelului hormonilor sexuali determină o creștere a apetitului și o scădere a ratei metabolice. Este esențial să modifici cantitatea de hrană oferită în această perioadă și să treci la o formulă dietetică adecvată.
- Predispoziția de rasă: Unele rase de pisici sunt mai predispuse să fie supraponderale, inclusiv pisicile britanice, cele de pădure norvegiene, Main Coon și Ragdoll. Totuși, predispoziția nu este o scuză pentru a ignora măsurile preventive.
- Relațiile comportamentale: Suprahrănirea pisicii poate fi o formă de compensare a plictiselii animalului sau a lipsei de timp din partea stăpânului, transformând mâncarea în recompensă emoțională.
Cum să recunoști supraponderalitatea la o pisică?
Pentru a determina corect figura animalului tău, se folosește un sistem standardizat numit Scorul de Condiție Corporală (Body Condition Score – BCS).
1. Evaluarea vizuală
O pisică cu greutate ideală trebuie să aibă o talie vizibilă de sus și un abdomen „tras” văzut din lateral.
- O pisică supraponderală va avea o talie abia perceptibilă.
- O pisică obeză va avea o siluetă rotundă, fără talie, o lărgire a trunchiului și, în cazuri extreme, depozite mari de grăsime în jurul capului și membrelor.
2. Evaluarea prin palpare
Simte pisica temeinic, în special în zona coastelor, a coloanei vertebrale și a bazei cozii:
- Greutate ideală: Coastele ar trebui să fie ușor palpabile la o atingere ușoară, fără un strat gros de grăsime.
- Supraponderalitate/Obezitate: Dacă coastele și celelalte oase sunt acoperite cu un strat palpabil de grăsime sau, mai rău, nu sunt perceptibile deloc, este un semn clar că trebuie început un program de slăbire.
3. Cântărirea regulată
Cântărirea regulată (de exemplu, o dată la 3 luni) și notarea rezultatelor sunt esențiale. Dacă ești îngrijitorul unei pisici de rasă, poți compara greutatea cu standardul rasei. Pentru pisicile comune, referința este întotdeauna greutatea corporală ideală (BCS 5/9) stabilită de medicul veterinar.
Consecințele supraponderalității
Deși un tors rotund și pufos poate fi considerat „drăguț” în cultura pop, excesul de greutate nu este inofensiv. Kilogramele în plus afectează semnificativ calitatea vieții și sănătatea pisicii:
- Boli ortopedice: Tensiunea excesivă asupra articulațiilor, cartilajului articular și a ligamentelor duce la apariția sau agravarea artritei și a problemelor de mobilitate.
- Diabetul zaharat: Riscul de diabet crește de până la 3-5 ori la pisicile supraponderale.
- Dislipidemii și probleme hepatice: Excesul de grăsime afectează ficatul, putând duce la lipidoză hepatică (boala ficatului gras), o afecțiune gravă.
- Dificultăți de îngrijire: Pisicile obeze nu se pot spăla corespunzător, ducând la probleme dermatologice și la formarea de ghemotoace de blană.
Strategii de slăbire: nutriție și calculul rației
O pisică supraponderală trebuie să aibă dozele de hrană calculate cu maximă grijă pentru a asigura o scădere în greutate sănătoasă.
1. Calculul nevoilor energetice
Pentru a iniția procesul de slăbire, trebuie să cunoști necesarul zilnic de energie. Acesta se calculează în doi pași:
A. Calculul RER (Rata Metabolică de Repaus)
RER reprezintă cantitatea zilnică de calorii necesare pentru a susține funcțiile vitale ale animalului (respirație, circulație etc.) în stare de repaus.
Pentru a afla RER, se folosește următoarea metodă: 70 x (greutatea ideală a pisicii la puterea 0.67).
B. Calculul DER (Necesarul Zilnic de Energie Metabolică)
DER se obține prin înmulțirea valorii RER cu un coeficient (notat cu k) adaptat stării de activitate și obiectivului pisicii tale.
| Starea Pisicii | Coeficient (k) | Metodă calcul DER |
|---|---|---|
| Obeză, Inactivă | 1.0 | DER = RER |
| Necesită Pierdere în Greutate (Dietă) | 0.8 | DER = 0.8 x RER |
| Greutate Ideală, Adult Castrat | 1.2 | DER = 1.2 x RER |
Exemplu practic de calcul
Să luăm exemplul unei pisici care are nevoie de o dietă pentru a slăbi, având o greutate ideală țintă de 4 kg:
- Calculul RER: 70 x (4 la puterea 0.67) rezultă aproximativ 177 kcal pe zi.
- Calculul DER pentru Slăbire (coeficient 0.8): 0.8 x 177 kcal rezultă aproximativ 142 kcal pe zi.
Stabilirea rației de hrană
După ce ai aflat numărul de calorii necesare, verifică conținutul caloric menționat pe ambalajul hranei (de obicei exprimat în kcal la 100g) și calculează cantitatea exactă.
Important: Cântărește întotdeauna mâncarea pe un cântar de bucătărie înainte de a o pune în bol; aproximarea „din ochi” duce adesea la supraalimentare.
Exemplu de calcul al porției:
Dacă pisica are nevoie de 142 kcal pe zi și mănâncă o hrană umedă care oferă 97 kcal la 100 g, calculul rației zilnice este: (142 : 97) x 100, ceea ce înseamnă aproximativ 146 g de hrană pe zi.
2. Alegerea hranei potrivite
Amintește-ți că pisica este un carnivor obligatoriu. Dieta sa trebuie să fie bogată în proteine și cu umiditate ridicată.
- Proteinele: Sunt vitale. Proteinele crescute (față de dieta de întreținere) ajută la menținerea masei musculare slabe în timpul pierderii de grăsime și oferă o senzație de sațietate.
- Grăsimile: La pisicile supraponderale, fii atent la grăsime, care ar trebui să fie menținută la un nivel moderat (între 9-17% în materie uscată).
- Carbohidrații: Excesul de carbohidrați va fi acumulat sub formă de țesut adipos. Alege hrană cu un conținut cât mai redus de carbohidrați.
- Fibra alimentară: Așa-numitele alimente light sau weight loss au adesea o cantitate crescută de fibre dietetice, care afectează senzația de sațietate, ajutând pisica să se simtă sătulă cu mai puține calorii.
- Hrană umedă vs. uscată: Hrana uscată este mult mai calorică (concentrată) decât cea umedă. Este mult mai ușor să slăbești într-o dietă bazată pe hrană umedă, deoarece volumul mesei este mai mare, iar pisica se simte sătulă mai repede.
- Recompensele: Recompensele sunt calorii suplimentare. Le poți oferi, dar fă-o cu înțelepciune și include-le întotdeauna în balanța calorică zilnică stabilită prin DER.
Stimularea activității fizice și a hrănirii interactive
Alături de dietă, stimularea activității fizice este un pas esențial.
1. Jocul zilnic
Pentru a menține o condiție fizică bună și pentru echilibrul comportamental, pisicile au nevoie de joacă zilnică.
- Planifică sesiuni: Rezervă cel puțin câteva minute pentru joacă în fiecare zi, planificând ideal 2-3 sesiuni scurte pe zi.
- Ciclul de vânătoare: În timpul jocului, urmează ciclul natural de vânătoare al pisicii: urmărirea prăzii, vânătoarea ei , jocul cu ea, recompensă (masă). Hrănirea imediat după joc simulează finalizarea vânătorii și încurajează pisica să se angajeze în activitate.
- Instrumente: Folosește undițe (cele mai bune pentru simularea prăzii aeriene sau terestre), mingi sau șoareci de pluș.
2. Hrănirea interactivă
Introdu hrănirea interactivă pentru a prelungi timpul de masă și a crește efortul depus pentru a obține hrana.
- Boluri de încetinire: Servește cel puțin o porție de mâncare într-un bol de încetinire sau pe o saltea specială de lins (pentru hrană umedă). Această soluție prelungește timpul de masă și crește senzația de sațietate.
- Jucării inteligente (Puzzle Feeders): Când îi oferi o recompensă cu puține calorii (sau o parte din rația zilnică de hrană uscată), ascunde-o într-o jucărie inteligentă. Începe cu tipuri simple, cum ar fi covorașele olfactive, și progresează către jucării mai complexe care necesită rezolvarea de puzzle-uri. Această activitate necesită angajament mental și fizic din partea pisicii.
